FLORIAN DEBU - NOAPTE BUNA ,IUBITO !
Asculta mai multe audio Muzica
Oamenii pot rani atat de usor in toamna asta!Un gest ce tie iti pare a fi marunt si lipsit de orice importanta,poate sa rastoarne sufletul altcuiva.Intotdeauna mi-am spus ca fiecare lucru se face la momentul potrivit…nici mai devreme,nici mai tarziu.Trebuie sa stii sa iti ceri scuze la timp ca sa fii un om in care prietenii tai sa aiba incredere,trebuie sa stii sa spui o gluma atunci cand este cazul sa faci glume,mai ales daca nu ai nici tact la asa ceva…cateodata mai trebuie sa stii sa iti tii si gura inchisa si sa nu te apuci sa judeci de unul singur,pentru ca exista posibilitatea sa judeci gresit(ca sa nu zic prost).Si in mod deosebit trebuie sa inveti sa apreciezi un lucru facut din toata inima!
Colac peste pupaza,unele situatii vin asa intruna cand nici macar nu te astepti,si nu pleaca de la tine pana nu te scot din minti…”I guess when it rains,it pours”,mi-am tot zis… Asta fiindca am avut trei zile pline de ghinion,ziua de vineri a fost “plina de ploaie” si de dezamagire,cea de sambata a fost “plina de lapte” si de oboseala,iar azi a fost o zi “speciala”,pe care am inceput-o cu o dimineata “plina de cafea”…si am terminat-o cu o cearta “plina de idioti”…Sunt plina insa de speranta ca maine o sa fie mai bine,chiar daca am dis-de-dimineata curs de franceza...:)
Guvernatoarea miliardara,a cărei cariera ascensonială l-ar fi făcut si pe J. D. Rockefeller invidios,On Carmen-Daniela(ianuarie 1988-decembrie 2087) s-a stins din viaţa ieri seara, la varsta de 99 de ani,aflandu-se in timpul unei partide de amor cu soţul ei in varsta de 20 de ani,care abia îşi revine din epuizare si care nu va putea participa la funeralii.
Conformare.Atat.Cand îţi lipsesc multe lucruri,e bine sa înveţi sa te multumesti cu ce ai,si sa nu ravnesti prea mult la merele din livada vecinului.Au fost si vremuri mai bune intr-adevar pentru mine,si mă obisnuisem tare cu ele,si eram pe picior mare…dar vorba aceea: “toate trec”…si vin altele!E ok si asa as zice eu acum,si tocmai faptul ca am acceptat toate astea,mă face sa ma simt mai puternica decat înainte,si mai greu de doborat.Pana la urma mi s-a dovedit ca nici dracu’ nu poate fi chiar atat de negru,si ca…parca tot raul e spre mai bine.Mi-am făcut prieteni noi si lucrul asta ma face de fapt fericită,pentru ca e atat de important pentru mine sa am cui sa povestesc ce mi se intampla,sa am cu cine sa schimb doua vorbe…Zilele sunt din ce in ce mai reci,dar in sufletul meu e din ce in ce mai cald.Mai nou,mi se spune Dănuţa si la geamul meu e toamnă iar,si s-a lasat seara.Si nu mai plouă ,dar se aud fosnind putinele frunze ce-au rămas după furtuna de zilele trecute…După fiecare furtună,frunzele,la fel ca oamenii,se împart în doua categorii:cele care sunt căzute la pamant si călcate în picioare,si cele care raman neclintite.Îmi place sa cred ca eu am sa fac parte mereu din categoria a doua.
Eu sunt Dănuţa.Un suflet optimist.Atat.
Numai mie mi se putea intampla asa ceva…Ma pregatesc azi de dimineata,foarte incantata ca ma duc la cumparaturi prin Govandari…ma duc imi fac baie,imi usuc parul,imi fac unghiile…intre timp vorbesc pe mess cu Elmira,alea alea….O sun pe mami care era deja in Govandari,ca acolo e liceul unde preda ea…si trebuia sa ma intalnesc cu ea ca sa imi dea bani de cumparaturi,ca eu ieri am cheltuit vreo 6 sute de mii(vechi) si mi-au mai ramas vreo 3 lei(noi),adica numai bine sa platesc tramvaiul.Mnoah,toate bune…mami imi zice ca daca tot vin,sa ii aduc si ei ochelarii de soare ca si i-a uitat si o dor ochii…Bun,ma duc si caut ochelarii,ii pun in geanta sa nu uit de ei.Intre timp,ma imbrac,imi prind parul,pun cerceii,ma parfumez…si zic,hai sa ma uit prin geanta sa vad ce am acolo si sa imi iau si aparatul ca poate fac ceva poze…Si daca tot eram la capitolul “verificarea gentii”,deschid portofelul….GOOOOOL!...Ma pun sa imi caut fondul monetar,crezand ca poate mi-or fi cazut pe undeva…si caut,si iar caut….apoi ma duc sa caut prin lucrurile lu’ mami ca poate,poate gasesc vreun leu si 50 de bani sa imi platesc si eu tramvaiul ca tot omu’.Dar,nimic.O sun iar pe mami sa ii povestesc totul,si incepem amandoua sa radem fara oprire…Am ras cu lacrimi vreo 5 minute in telefon,timp in care toti colegii din cancelarie o intrebau pe mami de ce rade asa:))…Pana la urma am gasit o solutie sa ma pot duce in Govandari…si anume: sa vina mami in statia de tramvai(ca ea oricum are abonament)si sa ne intoarcem amandoua in Govandari…da inteligenta situatie….Mnoah,bun si asa:))….Pregatita sa ies pe usa,imi suna telefonul din geanta,grabita raspund…era tot mami sa imi spuna ca a auzit de la colegi ca incepand cu ora 13 tramvaiele nu mai circula,ca astazi e “Ziua comunitatii fara masini”….Bai ma lasi?=))....Mi-a picat fata,avand in vedere ca era deja ora 12 si-un sfert.Oricum cred ca daca ma vedea cineva in momentul ala radea si cu posteriorul de mine….pentru ca era exact ca in filmele cu prosti…:))=))
Pana la urma m-am dus la tramvai si am asteptat-o pe mami,si toate au mers cum trebuie…inclusiv tramvaiele au mers cum trebuie :)).Pentru ca de fapt doar masinile nu aveau voie sa circule pe Bulevardul Republicii.Da,oricum interesanta si chestia asta cu opritul circulatiei….Ca cica,”Ziua comunitatii fara masini”,dar de fapt masinile faceau ruta ocolitoare,asa ca tot poluau orasul.Chiar daca nu treceau pe Bulevardul Republicii,treceau pe cel din spatele lui….Funny…:))
O zi geniala,22 septembrie 2009….:))
S-a scurs nisipul din clepsidră...mai cutreier Resita cam doua zile,după care mă apuc de bagaje...Asta am făcut si anul trecut pe vremea asta,asta am făcut si acum doi ani...Bagaje...Cand 1 octombrie bate la usa,atunci se fac bagajele!Vineri plec!!!...Sunt entuziasmata pe de-o parte,însă pe cealaltă parte nu ştiu dacă merită sa mă bucur atat,pentru ca ştiu ca o sa-mi fie dor de casa imediat dupa ce îi vad pe ai mei plecand...Atunci am sa mă simt din nou singura,goală si transparentă, si probabil în primele ore am sa zac în pat,am sa-mi pun plapuma în cap...si plangand o sa o sun pe mami...Asta am făcut si anul trecut,asta am făcut si acum doi ani...si cu siguranţă asta am sa fac si anul acesta.Mi-e frica sa fiu singura,dintotdeauna mi-a fost...Oricum toate sentimentele astea am sa le pun în scurt timp intr-un plic bine sigilat si am sa uit de ele.Si asta pentru ca eu cred ca ceea ce defineste un om,nu sunt nici vorbele,nici faptele...ci felul în care se ridică după ce cade!
Ah,cat iubesc toamnele Resitei!...Probabil fiindcă am cunoscut Resita pentru prima data intr-o toamnă ,si ea a fost atat de bună cu mine atunci.Era galbenă si udă,căci ploua cu găleata,iar eu eram micuţă si cu inima stransa cat un purice.Ea m-a sărutat pe frunte,eu am închis ochii si i-am zambit...
M-am plimbat azi pe străzi si mi-au venit in minte atat de multe lucruri.Cat de fericită sunt aici,la mine acasă!Îmi va fi dor,să ştiţi...


Nu stiu daca tristetea asta launtrica vine de la furtuna de ganduri care de ceva timp incoace imi strabate cei cativa neuroni pe care-i detin…Cert este ca nu imi convine ceva…da,si atunci cand nu imi convine o spun cu voce tare!...
M-am trezit azi destul de devreme,si destul de ametita…dupa niste vise zbuciumante,in care cutreierasem prin vremurile comunismului,si incercam sa scap de indivizii aia imbracati in costume negre,care duceau multi oameni intr-o gradina sa ii fotografieze si apoi ii impuscau…sau de “camera” aia de gazare unde erau inchisi marii aristocrati ai societatii…in cele din urma am fost rasa in cap de insusi Ceausescu(imi statea chiar bine:D)…si am vazut bucati din corpurile omenesti taiate cu drujba…Am sfarsit fugind desculta prin niste balti…dupa care m-am trezit razand…Cred ca m-am uitat la prea multe filme si acum am capul plin de nazisti,comunisti,fascisti….?Ciudat lucru…si cel mai ciudat e ca nu a fost un cosmar,pentru ca nu am fost deloc speriata…:-?
Whatever,ca sa trec la lucruri mai importante…stateam de vorba cu cineva aseara(un prieten nou de altfel),si vorbeam noi doi tot felul de nimicuri despre barbati,femei…chestii din astea generale…Si mi-a ramas asa o chestie intiparita in minte,cum ca femeile de obicei sunt etichetate,ca adevaratele valori ale unei femei nu sunt deloc pretuite.Femeia se afla mereu in umbra barbatului(barbatilor) din viata ei.De ce sa etichetam?Adica exista femei cu adevarat mult mai inteligente decat multi barbati,si doar pentru ca au facut anumite greseli in viata lor personala,ajung sa scada in ochii tuturor si sa piarda lucruri semnificative.Poate nu au luat deciziile corecte,la momentul oportun…Dar,e omenesc sa gresesti,si trebuie sa fim constienti de asta.Sa privim fiecare om dupa propriile sale valori si sa nu uitam sa-i dam o sansa…Sa nu ne inghesuim sa judecam mai intai….Pentru ca mai devreme sau mai tarziu putem fi noi cei judecati…
Am gasit si un citat dragut…”Niciodata sa nu insulti o femeie care cade. Cine stie ce povara ii copleseste sarmanu-i suflet.” – Victor Hugo
SEMENIC













































El este Papy,un tip dur si serios,pe care l-am primit de la părinţii mei anul acesta,cand am împlinit 21 de ani :) si care-mi face nopţile pufoase :)
Va fac cunoştinţa si cu Mister Amigo,un tip periculos,pe care fetele mi l-au dăruit si pe care ai face bine sa nu îl enervezi niciodată(sfatul meu) :)...El a intrat bucuros în viaţa mea si mă aşteaptă mereu acasă,cu "gherutele" deschise :)
15:M-am aruncat în valuri si mi s-au inundat plamanii atunci.Regrete.
15 jumătate:Am visat cu ochii aţintiţi la cer,pana ce tamplele mi s-au izbit de stele.Regrete.
16:Am închis ochii si am renunţat la cerul meu.Regrete.
16 jumătate:M-am agătat de frunza unui copac tanar.A venit toamna si mi-a furat-o.Regrete.
17:Am crezut in ghioceii de primăvară.Cand primii s-au arătat,a venit îngheţul peste noapte.Regrete.
17 jumătate:Am aşteptat pana mi-au crescut aripi,si apoi am vrut sa zbor.Am zburat cu sufletul deschis.Regrete.
18:M-am oprit pe creasta unui munte.M-au găsit vulturii si mi-au ciugulit speranţele.Regrete.
18 jumătate:M-am ridicat.Am crezut cu tărie.Regrete.
19:M-am luptat cu săbii de foc.Regrete.
19 jumătate:Am căzut în gol.El m-a prins.Mi-am pus inima în
20:M-am lăsat purtată de corăbii.M-au împins în stanci.Regrete.
20 jumătate:Am plans ca un copil si am adormit pe nisip ud.Regrete.
21:M-a smuls marea.Am ras cu gura pana la urechi si am plutit spre nicăieri.Regrete.
21 jumătate:M-am trezit din beţie.Inima-mi zvacneste.Regrete.
……Te rog,nu-mi spune ca nu regreti nimic!N-am sa cred minciuni!Si tu regreti,toţi avem regrete...Recunoaşte,ca sa poţi învăţa din greşeli!
Of,of…N-am mai scris de ceva timp(rusine sa-mi fie)…ocupata fiind cu fel si fel de nimicuri.Asa ca azi a venit momentul sa spun ca,desi e inca vara si canicula de mi se coc creierii,si ar trebui sa continui sa ma bucur de vacanta atat cat mai pot… eu m-am hotarat sa-mi fie dor...
Mi-e dor de nopti la karaoke,sa urlam cat ne tin plamanii "You're simply the best!",sau sa ne ungem sufletul cu "Trenul pierdut"...mi-e dor de-un "Daca pleci"(unde eu si Adinutza schimbam versurile si cantam ceva de genul :"Si...daca te vad cumva cu altcineva...stii ca am sa-ti sparg fata,nuuuu te-as iertaaa! :))")...Mi-e dor si de piesa lui Dan Spataru care suna cam asa:"Drumurile noastre toate,se vor asfalta vreodata,drumurile si soseaua si centura lui Ciuhandru" :))...Mi-e dor de "Amigos" si de Ionut(the best Dj ever :P)...si sa ne cante Ionut "Angels" sau "When you say nothing at all":)....si sa stam pana dimineata si sa dansam sarbeste :X....Mi-e dor chiar si de-un San Marzano(desi de multe ori am zis ca eu ii distrug ochelarii tipului aluia) :))....Sau daca stau bine si ma gandesc,nici de la un Club 30 nu m-as da inapoi...si poate as face un sacrificiu si pentru fete as merge si in Heaven :)) :))...Eh,si in Art Club sa dam o fuga, sa ascultam vedetele :D(moama dar ce de reclame am facut aici) :))
Mi-e dor de-un “Godfather”(prietenii stiu de ce) sau de-o “Pina Colada”:D...de plimbarile la Mall( asta suna a pitzi :P )... sau prin Rozelor ca mi-e dor de Bega,si mi-e dor de-o seara la Opera si sa fotografiez porumbeii din centru :)
Mi-e dor de Alle,ca numai ea imi citeste gandurile mereu :)...de Adinutza,ca numai ea e blonda mea si are un simt al umorului de pici pe spate :)...de Flavia,ca numai ea cu inocenta ei ma incanta "instant" si numai ea iubeste "Vama" la fel de mult ca mine...de Ana,ca numai ea e atat de speciala,si de Laura mi-e dor,ca ea ne povesteste chestii faine si ne mai da lectii de viata...mi-e dor de ele,ca numai ele stiu sa-ti intre in suflet pentru totdeauna :)
Mi-e dor de discutii interminabile si de o seara ca-ntre fete,de-un frappe sau de-un sandwich in curtea facultatii,cu Alle :)

Mă îmbrăţişează August…cu ploile ei fierbinţi si zgomotoase…


Inceput de iulie.Soarele bland din cand in cand se ascunde dupa nori …ne ispiteste si ne indeamna parca sa ne gandim la un coltisor de natura in care sa putem gasi aer curat,atat de necesar pentru plamanii nostri poluati,apă limpede sa ne racorim… si verdeată…multa verdeată.
Eu am gasit azi un loc ideal pentru a-mi petrece macar cateva ore,departe de atmosfera inabusitoare a orasului.Noi resitenii,ne putem considera norocosi ca avem in jurul nostru atat de multe locuri frumoase.Daca am sti sa le pretuim si sa le ingrijim ar fi minunat…
Am urcat cu masina in jur de jumatate de ora,pe un drum de munte intunecos,unde abia zaream cate o bucata din soare printre crengile copacilor foarte inalti.Imediat ce am ajuns in apropierea lacului, am inceput sa caut un loc cat mai potrivit,unde sa pot cobori in siguranta si sa ma pot relaxa in voie.In locul pe care l-am ales in cele din urma,erau si alti oameni care faceau si ei acelasi lucru:unii inotau sau se jucau cu copiii,altii faceau plaja sau pescuiau.Toate bune si frumoase…profitam din plin de tot ce era in jurul meu si nu ma gandeam nicio clipa ca acest sentiment pur pe care-l aveam s-ar putea nimici.
Pana cand, toata emotia si toata linistea sufleteasca de care ma bucurasem au fost spulberate brusc,datorita aparitiei unor grupuri de tineri,unii mai galagiosi ca altii,care se manifestau de parca tocmai evadasera dintr-un trib…urlau cat ii tinea gura,se aruncau in apa,injurandu-se unul pe altul,in masini muzica lor de trib(cunoscuta de multi sub denumirea de “manele”) racnea de se speriau pestii;mancau seminte si aruncau coji in nisip,daca fumau tot acolo aruncau chistoace…Ma uitam in jur si simteam ca izbucnesc,vazand atatea gunoaie in jur…probabil alte personaje de trib isi pusesera amprenta cu ceva timp in urma…gunoaie la tulpinile copacilor,in tufe,pe nisip…eram inconjurati cu totii…
Trist…atat de trist…natzie de inculti si de needucati?…Chiar nu gasesti un loc unde sa te poti simti in largul tau, fara sa fii perturbat de diversi indivizi?!...
Am ramas pe malul apei,sperand ca in cele din urma vor inceta…insa in cateva momente fumul gratarului lor taia ca o ceatza mica plaja si inainta din ce in ce mai tare spre padure…spun cu sinceritate ca mi-as fi dorit sa-i vad arsi pe rug :))…
In final,scarbita de acesti infecti,am lasat in urma mea padurea plina de gunoaie…si m-am retras intr-un loc mai departe,tot pe malul lacului…unde am dat peste alte gunoaie,de data asta mai putine ce-i drept…:))Macar aici am putut avea o clipa de liniste,m-am bucurat de cer,de apa,de caldura de afara,de nisip mai curat…
Este totusi alarmant ce se intampla in Romania de azi!Nimeni nu ia nicio masura,continuam sa traim in bezna,asteptand mereu ca altii sa stranga gunoiul pe care il facem,asteptand ca altii sa ne solutioneze problemele.”Civilizatie” este un cuvant prea nobil….”Mizerabilii” ar fi un titlu potrivit!
"Gutta cavat lapidem non vi,sed saepe cadendo. "("Stropul face o gaura in piatra,nu prin forta,ci prin cadere repetata.")